- tihãráie
- s. f., art. tihãráia, g.-d. art. tihãräii; pl. tihärãi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
tihãráie
Look at other dictionaries:
tihăraie — TIHĂRÁIE, tihărăi, s.f. (pop.) Povârniş pe coasta unui munte; râpă abruptă; loc râpos, sălbatic, acoperit cu vegetaţie deasă; tihărie. – et. nec. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 tihăráie s. f., art. tihăráia, g. d. art.… … Dicționar Român
tihărie — TIHĂRÍE, tihării, s.f. (pop.) Tihăraie. – et. nec. cf. t i h ă r a i e . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
